Ducesa

"Viselor mele le-am tăiat aripile, șopti, asociind imaginea de atunci, pe care o văzu clar pentru prima oară în douzăeci și unu de ani, cu situația în care se afla ea acum și izbucni într-un hohot puternic de plâns.

Un urlet de fiară încolțită, ca străpunsă peste tot de cuțite, fiară rănită și conștientă că viața ei se termină aici, acum, că se scurge prin fiecare împunsătură, prin fiecare por al corpului.

Iar sufletul răcnea și el spre un cer gol căci nu putea fi decât gol, dacă nimeni nu cobora de acolo s-o ocrotească, nici Doamne-Doamne, nici tati.

Era singură, ea și faptele ei de aici de pe pământ."