În cei peste o sută de ani care s au scurs de la publicarea lui, Gora a fost interpretat în multe feluri și din diferite puncte de vedere, în special în India și în mediile culturale anglofone. S-a spus adesea că, prin acest roman, Tagore a inițiat dezbaterea despre identitatea culturală a Indiei și despre locul religiei și al castei în cadrul ei. Dar problemele legate de religie și castă implică altele privitoare la gen și clasă.

Romanul ridică multe alte chestiuni la fel de importante, precum statutul femeii, autoguvernarea, reconstrucția rurală, educația națională etc.Dată fiind arta romanescă a lui Tagore – neinovatoare în formă sau tehnică narativă, trăgându-și forța nu din acțiune, ci din analiză psihologică și dezbatere de idei –, o perspectivă culturală asupra lui Gora este, îndeosebi într-o prefață, mai interesantă decât una strict literară. Spre deosebire de celelalte romane ale sale, aici personajul central nu este unul feminin. Gora, băiatul nou născut al unui cuplu de irlandezi din Calcutta morți în timpul răscoalei sipahilor (1857), a fost adoptat în secret de o familie de brahmani liberali, fără ca aceștia să dezvăluie cuiva adevărata sa origine. Numele pe care i l-au dat (gora înseamnă „alb“ în bengali) este totuși o marcă identitară evidentă. Crescut și educat ca un indian din societatea bună, Gora s-a identificat – în ciuda înfățișării sale europene – cu India, ajungând ca după terminarea studiilor universitare să adopte cea mai strictă ortodoxie hindusă și să militeze deschis împotriva dominației britanice. Adevărul despre originea sa, ce i se dezvăluie abia la finalul romanului, vine ca o surpriză doar pentru el însuși.

Cititorul este prevenit chiar de la bun început, fapt care i pune acțiunile și discursurile într o explicită perspectivă ironică. Motivul orfanului domină profilul celor mai importante personaje din roman. Nu numai Gora, dar și Binoy și Sucharita au mame sau tați surogat. Aceștia însă se apropie mult mai mult de modelul părintelui ideal decât mamele și tații biologici ai celorlalte personaje. Paresh Babu și Anandamayi se înscriu în galeria acelor nobile figuri ce nu pot fi uitate și nu e deloc o surpriză că, în cele din urmă, Gora îi recunoaște ca noii săi părinți spirituali. Nașterea este așadar tema în jurul căreia se construiește drama eroului principal. Și nu întâmplător. În hinduismul ortodox, nașterea determină atât casta, cât și religia, mărci comunitare ce nu pot fi schimbate individual. Cineva se naște hindus și brahman – de pildă –, nu poate să devină decât cel mult un „bun hindus“ sau un „bun brahman“, cum ar fi spus un reprezentant al ortodoxiei de la noi.

În cei peste o sută de ani care s au scurs de la publicarea lui, Gora a fost interpretat în multe feluri și din diferite puncte de vedere, în special în India și în mediile culturale anglofone. S-a spus adesea că, prin acest roman, Tagore a inițiat dezbaterea despre identitatea culturală a Indiei și despre locul religiei și al castei în cadrul ei. Dar problemele legate de religie și castă implică altele privitoare la gen și clasă.

Romanul ridică multe alte chestiuni la fel de importante, precum statutul femeii, autoguvernarea, reconstrucția rurală, educația națională etc.Dată fiind arta romanescă a lui Tagore – neinovatoare în formă sau tehnică narativă, trăgându-și forța nu din acțiune, ci din analiză psihologică și dezbatere de idei –, o perspectivă culturală asupra lui Gora este, îndeosebi într-o prefață, mai interesantă decât una strict literară. Spre deosebire de celelalte romane ale sale, aici personajul central nu este unul feminin. Gora, băiatul nou născut al unui cuplu de irlandezi din Calcutta morți în timpul răscoalei sipahilor (1857), a fost adoptat în secret de o familie de brahmani liberali, fără ca aceștia să dezvăluie cuiva adevărata sa origine. Numele pe care i l-au dat (gora înseamnă „alb“ în bengali) este totuși o marcă identitară evidentă. Crescut și educat ca un indian din societatea bună, Gora s-a identificat – în ciuda înfățișării sale europene – cu India, ajungând ca după terminarea studiilor universitare să adopte cea mai strictă ortodoxie hindusă și să militeze deschis împotriva dominației britanice. Adevărul despre originea sa, ce i se dezvăluie abia la finalul romanului, vine ca o surpriză doar pentru el însuși.

Cititorul este prevenit chiar de la bun început, fapt care i pune acțiunile și discursurile într o explicită perspectivă ironică. Motivul orfanului domină profilul celor mai importante personaje din roman. Nu numai Gora, dar și Binoy și Sucharita au mame sau tați surogat. Aceștia însă se apropie mult mai mult de modelul părintelui ideal decât mamele și tații biologici ai celorlalte personaje. Paresh Babu și Anandamayi se înscriu în galeria acelor nobile figuri ce nu pot fi uitate și nu e deloc o surpriză că, în cele din urmă, Gora îi recunoaște ca noii săi părinți spirituali. Nașterea este așadar tema în jurul căreia se construiește drama eroului principal. Și nu întâmplător. În hinduismul ortodox, nașterea determină atât casta, cât și religia, mărci comunitare ce nu pot fi schimbate individual. Cineva se naște hindus și brahman – de pildă –, nu poate să devină decât cel mult un „bun hindus“ sau un „bun brahman“, cum ar fi spus un reprezentant al ortodoxiei de la noi.