In fata acestei bijuterii a teatrului caragialian, datand din 1879 cand autorul o citeste la una din seratele lui Maiorescu, intrebarea capitala se pune in legatura cu sursele si modalitatile comicului. Caci dincolo de „lipsa de gluma", de sensul grav si satiric pe care l-a descifrat Ibraileanu si care exista desigur la nivelul semni ficatiilor mai adanci, Conul Leonida fata cu Reactiunea este, in realitatea ei literara, o comedie in intelesul cel mai strici al cuvantului, ba chiar, conform si propriului ei subtitlu, pur si simplu o farsa, imprejurare ce n-o impiedica, fireste, catusi de putin sa constituie o veritabila capodopera.

In fata acestei bijuterii a teatrului caragialian, datand din 1879 cand autorul o citeste la una din seratele lui Maiorescu, intrebarea capitala se pune in legatura cu sursele si modalitatile comicului. Caci dincolo de „lipsa de gluma", de sensul grav si satiric pe care l-a descifrat Ibraileanu si care exista desigur la nivelul semni ficatiilor mai adanci, Conul Leonida fata cu Reactiunea este, in realitatea ei literara, o comedie in intelesul cel mai strici al cuvantului, ba chiar, conform si propriului ei subtitlu, pur si simplu o farsa, imprejurare ce n-o impiedica, fireste, catusi de putin sa constituie o veritabila capodopera.

In fata acestei bijuterii a teatrului caragialian, datand din 1879 cand autorul o citeste la una din seratele lui Maiorescu, intrebarea capitala se pune in legatura cu sursele si modalitatile comicului. Caci dincolo de „lipsa de gluma", de sensul grav si satiric pe care l-a descifrat Ibraileanu si care exista desigur la nivelul semni ficatiilor mai adanci, Conul Leonida fata cu Reactiunea este, in realitatea ei literara, o comedie in intelesul cel mai strici al cuvantului, ba chiar, conform si propriului ei subtitlu, pur si simplu o farsa, imprejurare ce n-o impiedica, fireste, catusi de putin sa constituie o veritabila capodopera.