Procrastinarea este un fenomen cu care majoritatea dintre noi suntem familiarizați. Fie că o știm direct, fie că am observat-o la alții. Și e ceva ce vrem să oprim. Bazându-se pe cei peste 20 de ani de experiență în cercetarea procrastinării, Fuschia Sirois ne ajută să ne concentrăm asupra înțelegerii și gestionării cauzelor, și nu a simptomelor procrastinării, oferind o perspectivă nouă: problemele de gestionare a dispoziției, și nu a timpului, reprezintă nucleul procrastinării. Originea procrastinării se găsește în emoțiile negative pe care le simțim când ne confruntăm cu anumite sarcini. Această carte ne oferă ideile și instrumentele de care avem nevoie pentru a înțelege și a rezolva motivele emoțiilor negative care hrănesc procrastinarea și care, în ultimă instanță, ne afectează sănătatea și ne influențează starea de bine.
Fuschia M. Sirois este profesor de psihologie socială și psihologia sănătății la Durham University. Timp de peste 20 de ani a cercetat cauzele și consecințele procrastinării și modul în care autoreglarea emoțională joacă un rol cheie în apariția procrastinării și a scris numeroase articole pe această temă.

Când procrastinăm, sacrificăm îndeplinirea unui obiectiv important pe termen lung, care ar putea avea efecte ample și benefice pentru noi înșine și pentru alții. De asemenea, ne impunem nouă înșine și le impunem și celorlalți costuri în privința sănătății, stării de bine, productivității, încrederii sociale și ocaziilor ratate. De fapt, dăm viitorul pe prezent. Nici nu e nevoie ca obiectivul să fie foarte important – chiar și cel mai mărunt obiectiv, dacă este îndeplinit la timp, poate avea efecte benefice în lanț. - Fuschia M. Sirois

Deci de ce nu acționăm pur și simplu? De ce nu începem odată? Căci imediat ce începem o sarcină, punem lucrurile în mișcare. Suntem pe cale de a transforma obiectivul într-un rezultat real, în loc de a-l abandona în tărâmul sigur al posibilităților. Când obiectivul nu este decât o idee, ne putem abandona în brațele gândirii deziderative, spunându-ne că lucrurile o să meargă lin în călătoria spre realizarea obiectivului. Nu trebuie să ne confruntăm cu inevitabilele suișuri și coborâșuri emoționale sau cu posibilele eșecuri și dificultăți ce vor surveni atunci când trecem, în cele din urmă, la acțiune. Dorința de a evita eșecul și de a nu face greșeli poate adesea să fie un motiv suficient pentru a nu începe niciodată - Fuschia M. Sirois

Procrastinarea este un fenomen cu care majoritatea dintre noi suntem familiarizați. Fie că o știm direct, fie că am observat-o la alții. Și e ceva ce vrem să oprim. Bazându-se pe cei peste 20 de ani de experiență în cercetarea procrastinării, Fuschia Sirois ne ajută să ne concentrăm asupra înțelegerii și gestionării cauzelor, și nu a simptomelor procrastinării, oferind o perspectivă nouă: problemele de gestionare a dispoziției, și nu a timpului, reprezintă nucleul procrastinării. Originea procrastinării se găsește în emoțiile negative pe care le simțim când ne confruntăm cu anumite sarcini. Această carte ne oferă ideile și instrumentele de care avem nevoie pentru a înțelege și a rezolva motivele emoțiilor negative care hrănesc procrastinarea și care, în ultimă instanță, ne afectează sănătatea și ne influențează starea de bine.
Fuschia M. Sirois este profesor de psihologie socială și psihologia sănătății la Durham University. Timp de peste 20 de ani a cercetat cauzele și consecințele procrastinării și modul în care autoreglarea emoțională joacă un rol cheie în apariția procrastinării și a scris numeroase articole pe această temă.

Când procrastinăm, sacrificăm îndeplinirea unui obiectiv important pe termen lung, care ar putea avea efecte ample și benefice pentru noi înșine și pentru alții. De asemenea, ne impunem nouă înșine și le impunem și celorlalți costuri în privința sănătății, stării de bine, productivității, încrederii sociale și ocaziilor ratate. De fapt, dăm viitorul pe prezent. Nici nu e nevoie ca obiectivul să fie foarte important – chiar și cel mai mărunt obiectiv, dacă este îndeplinit la timp, poate avea efecte benefice în lanț. - Fuschia M. Sirois

Deci de ce nu acționăm pur și simplu? De ce nu începem odată? Căci imediat ce începem o sarcină, punem lucrurile în mișcare. Suntem pe cale de a transforma obiectivul într-un rezultat real, în loc de a-l abandona în tărâmul sigur al posibilităților. Când obiectivul nu este decât o idee, ne putem abandona în brațele gândirii deziderative, spunându-ne că lucrurile o să meargă lin în călătoria spre realizarea obiectivului. Nu trebuie să ne confruntăm cu inevitabilele suișuri și coborâșuri emoționale sau cu posibilele eșecuri și dificultăți ce vor surveni atunci când trecem, în cele din urmă, la acțiune. Dorința de a evita eșecul și de a nu face greșeli poate adesea să fie un motiv suficient pentru a nu începe niciodată - Fuschia M. Sirois

Procrastinarea este un fenomen cu care majoritatea dintre noi suntem familiarizați. Fie că o știm direct, fie că am observat-o la alții. Și e ceva ce vrem să oprim. Bazându-se pe cei peste 20 de ani de experiență în cercetarea procrastinării, Fuschia Sirois ne ajută să ne concentrăm asupra înțelegerii și gestionării cauzelor, și nu a simptomelor procrastinării, oferind o perspectivă nouă: problemele de gestionare a dispoziției, și nu a timpului, reprezintă nucleul procrastinării. Originea procrastinării se găsește în emoțiile negative pe care le simțim când ne confruntăm cu anumite sarcini. Această carte ne oferă ideile și instrumentele de care avem nevoie pentru a înțelege și a rezolva motivele emoțiilor negative care hrănesc procrastinarea și care, în ultimă instanță, ne afectează sănătatea și ne influențează starea de bine.
Fuschia M. Sirois este profesor de psihologie socială și psihologia sănătății la Durham University. Timp de peste 20 de ani a cercetat cauzele și consecințele procrastinării și modul în care autoreglarea emoțională joacă un rol cheie în apariția procrastinării și a scris numeroase articole pe această temă.

Când procrastinăm, sacrificăm îndeplinirea unui obiectiv important pe termen lung, care ar putea avea efecte ample și benefice pentru noi înșine și pentru alții. De asemenea, ne impunem nouă înșine și le impunem și celorlalți costuri în privința sănătății, stării de bine, productivității, încrederii sociale și ocaziilor ratate. De fapt, dăm viitorul pe prezent. Nici nu e nevoie ca obiectivul să fie foarte important – chiar și cel mai mărunt obiectiv, dacă este îndeplinit la timp, poate avea efecte benefice în lanț. - Fuschia M. Sirois

Deci de ce nu acționăm pur și simplu? De ce nu începem odată? Căci imediat ce începem o sarcină, punem lucrurile în mișcare. Suntem pe cale de a transforma obiectivul într-un rezultat real, în loc de a-l abandona în tărâmul sigur al posibilităților. Când obiectivul nu este decât o idee, ne putem abandona în brațele gândirii deziderative, spunându-ne că lucrurile o să meargă lin în călătoria spre realizarea obiectivului. Nu trebuie să ne confruntăm cu inevitabilele suișuri și coborâșuri emoționale sau cu posibilele eșecuri și dificultăți ce vor surveni atunci când trecem, în cele din urmă, la acțiune. Dorința de a evita eșecul și de a nu face greșeli poate adesea să fie un motiv suficient pentru a nu începe niciodată - Fuschia M. Sirois