Jar si Amandoi, romanele care compun sumarul volumului de fata, sunt, orice s-ar spune, romane ale lui Liviu Rebreanu. Autorul lui Ion nu era altul cand le-a scris, chiar daca putem admite scaderi ale artei sale. Sa le punem alaturi, pentru comparatie, nu doar cu punctele de maxim ale creatiei sale, ci si cu alte romane din epoca si vom observa ca ambele valoreaza, dupa vorba consacrata, putin cand le contemplam, mult cand le comparam. Jar si mai ales Amandoi nu apar ca opere de plan secund, ci ca realizari in afinitate cu finalitatile propuse, fiind excelente in zona in care autorul le-a plasat prin intentiile sale inca de la inceput. Exista posibilitatea de a vedea opera lui Liviu Rebreanu ca pe o piramida structurata ca o consecinta a unei ierarhizari ce depinde in primul rand de prestigiul temelor. Dar exista si un model alternativ, care poate invoca o dispunere dupa un model atomic, universal, in care particulele „mari“ si „mici“ participa, conform specificului lor, la echilibrul structural al substantei.

Într-un anume sens, politică se făcea și în alte romane ale lui Rebreanu. Ardelean, deci om al conștiinței publice acute, acesta nu putea rămâne indiferent la mersul global al lucrurilor. Pădurea spânzuraților sau Răscoala o dovedesc cu vârf și înde sat. Doar că ele nu sunt, propriu vorbind, romane politice. Le lipsește faconda. E o prejudecată destul de naivă aceea că politicul e legat de fapte. Prea puțin. Mai degrabă de speculație, de discurs, de retorică, de stil. Materia primă e, oricum, limbajul. Ca și în cazul marii literaturi. Intuiția aceasta, formidabilă, Rebreanu a avut-o scriind Gorila. De altfel, romanul a plăcut în chip superlativ unui estet radical ca Ion Negoițescu. E clar de ce.

Liviu Rebreanu (1885-1944) este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat "Ion" este privit ca "cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane"  .Drama, care zguduie din temelii viata satului Pripas, e declansata de spectrul permanent al saraciei materiale ca o teroare apocaliptica, adevarata obsesie a tanarului erou al romanului. Asemeni altui personaj al aceluiasi roman, si lui Ion "parintii nu i-au dat decat suflet dintr-insul".Brutalizat de conditiile vitrege in care traieste, Ion, purtand in adancul sufletului o dragoste strivita, devine nesimtitor la tot ce se intampla in jurul sau.

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura romana, "Ion" si primul roman obiectiv de analiza psihologica din proza romaneasca, "Padurea spanzuratilor" .Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentul cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva propriului neam; “Padurea spanzuratilor” este ”monografia incertitudinii chinuitoare” (G. Calinescu). Rebreanu este in acest roman “un analist al starilor de constiinta, al invalmaselilor de ganduri, al obsesiilor tiranice ” (Tudor Vianu).

Un roman al analizei psihologice, în care Liviu Rebreanu îmbină drama omului comun, psihologia criminalității şi investigarea stratului psihic abisal.

„Micul roman al d-lui Rebreanu are aerul unei experimentari psihologice, artificial injghebata, desi elegant tratata, in care puternicul simt realist al scriitorului nu biruie decat in Andrei Leahu, gardianul bolnavului, si in mama Madalinei, ce vrea sa exploateze moartea fiiceisale - amandoi iesiti din vana viguroasa a creatorului lui Ion”.- Eugen Lovinescu

Titlul de fata contine ambele volume ale romanului Rascoala de Liviu Rebreanu, intr-o singura carte, avand 424 de pagini.Rascouala esteo capodopera a lui Liviu Rebreanu, care dovedeste o capacitate extraordinara de a reconstitui viata satului si psihologia masei taranesti.G. Calinescu sintetizeaza trasatura definitorie a stilului lui Rebreanu, semnaland limpezimea, simplitatea si conci-ziunea ansamblului, maretia lui coplesitoare, rod al imbinarii desavarsite: “Frazele considerate singure sunt incolore ca apa de mare tinuta in palma, cateva sute de pagini au tonalitatea neagra-verde si urletul marii.”

Jar si Amandoi, romanele care compun sumarul volumului de fata, sunt, orice s-ar spune, romane ale lui Liviu Rebreanu. Autorul lui Ion nu era altul cand le-a scris, chiar daca putem admite scaderi ale artei sale. Sa le punem alaturi, pentru comparatie, nu doar cu punctele de maxim ale creatiei sale, ci si cu alte romane din epoca si vom observa ca ambele valoreaza, dupa vorba consacrata, putin cand le contemplam, mult cand le comparam. Jar si mai ales Amandoi nu apar ca opere de plan secund, ci ca realizari in afinitate cu finalitatile propuse, fiind excelente in zona in care autorul le-a plasat prin intentiile sale inca de la inceput. Exista posibilitatea de a vedea opera lui Liviu Rebreanu ca pe o piramida structurata ca o consecinta a unei ierarhizari ce depinde in primul rand de prestigiul temelor. Dar exista si un model alternativ, care poate invoca o dispunere dupa un model atomic, universal, in care particulele „mari“ si „mici“ participa, conform specificului lor, la echilibrul structural al substantei.

Într-un anume sens, politică se făcea și în alte romane ale lui Rebreanu. Ardelean, deci om al conștiinței publice acute, acesta nu putea rămâne indiferent la mersul global al lucrurilor. Pădurea spânzuraților sau Răscoala o dovedesc cu vârf și înde sat. Doar că ele nu sunt, propriu vorbind, romane politice. Le lipsește faconda. E o prejudecată destul de naivă aceea că politicul e legat de fapte. Prea puțin. Mai degrabă de speculație, de discurs, de retorică, de stil. Materia primă e, oricum, limbajul. Ca și în cazul marii literaturi. Intuiția aceasta, formidabilă, Rebreanu a avut-o scriind Gorila. De altfel, romanul a plăcut în chip superlativ unui estet radical ca Ion Negoițescu. E clar de ce.

Liviu Rebreanu (1885-1944) este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat "Ion" este privit ca "cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane"  .Drama, care zguduie din temelii viata satului Pripas, e declansata de spectrul permanent al saraciei materiale ca o teroare apocaliptica, adevarata obsesie a tanarului erou al romanului. Asemeni altui personaj al aceluiasi roman, si lui Ion "parintii nu i-au dat decat suflet dintr-insul".Brutalizat de conditiile vitrege in care traieste, Ion, purtand in adancul sufletului o dragoste strivita, devine nesimtitor la tot ce se intampla in jurul sau.

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura romana, "Ion" si primul roman obiectiv de analiza psihologica din proza romaneasca, "Padurea spanzuratilor" .Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentul cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva propriului neam; “Padurea spanzuratilor” este ”monografia incertitudinii chinuitoare” (G. Calinescu). Rebreanu este in acest roman “un analist al starilor de constiinta, al invalmaselilor de ganduri, al obsesiilor tiranice ” (Tudor Vianu).

Un roman al analizei psihologice, în care Liviu Rebreanu îmbină drama omului comun, psihologia criminalității şi investigarea stratului psihic abisal.

„Micul roman al d-lui Rebreanu are aerul unei experimentari psihologice, artificial injghebata, desi elegant tratata, in care puternicul simt realist al scriitorului nu biruie decat in Andrei Leahu, gardianul bolnavului, si in mama Madalinei, ce vrea sa exploateze moartea fiiceisale - amandoi iesiti din vana viguroasa a creatorului lui Ion”.- Eugen Lovinescu

Titlul de fata contine ambele volume ale romanului Rascoala de Liviu Rebreanu, intr-o singura carte, avand 424 de pagini.Rascouala esteo capodopera a lui Liviu Rebreanu, care dovedeste o capacitate extraordinara de a reconstitui viata satului si psihologia masei taranesti.G. Calinescu sintetizeaza trasatura definitorie a stilului lui Rebreanu, semnaland limpezimea, simplitatea si conci-ziunea ansamblului, maretia lui coplesitoare, rod al imbinarii desavarsite: “Frazele considerate singure sunt incolore ca apa de mare tinuta in palma, cateva sute de pagini au tonalitatea neagra-verde si urletul marii.”